sâmbătă, 6 decembrie 2008

craciun fericit!

zapada iarasi in  mocirla de probleme.totul se ascunde sub fulgi de griji si totul se preschimba in ipocrizie vesela de bucurii nesfarsite.nimic nu sa schimbat de secole si totul ramane la fel,cu toate ca incercam,cu toate ca ne inecam,cu toate ca vrem,cu toate ca nu ne pasa problemele apar.am asteptat un an de zile sa vina craciunul sa vad ipocrizia pe fata fiecaruia,sa merg pe strada si sa vad cum lumea se bucura ca vine vacanta,se bucura ca se termina problemele si vor putea incepe anul nou cu optimism,ca vor putea sa se incarce pentru inca un an de cacat in care nu vor face altcva decat sa-si continue ritmul alert catre moarte.ipocrizia asta face parte din sistemul fiecaruia de aparare,fiecare dintre noi o foloseste cateodata voit sau nu,cert este ca perioada craciunului este perioada de negare principala,nimeni nu stie sa priveasca haosul in adevarat lui valoare.haosul este singurul lucru care permite lumii sa mearga "conform planului".cum am putea cunoaste normalul daca nu am stii ca exista un haos care sal perturbe?cum am putea cunoaste raiul fara sa cunoastem iadul care ne guverneaza vietile?
simplu si lipsit de sens ma ascund si astept sa vina momentul in care haosul o sa se poata dezlantui si sa faca in sfarsit ordine.

joi, 20 noiembrie 2008

Timp

In timp ce zbor,in timp ce mor
Privesc in jur,plutesc pe-un nor
Astept sa treaca timpul,
Astept sa vad sa sper,
dar ma trezeste iar sfarsitul.

Dispar si-apar oameni in jur
Apar si mor sentimente ce ma-neaca
Si soare si luna rasar si apun
in viata mea stearpa.
Si suntem si aer si apa si ceata si scrum
si moartea ne-aduce aproape.

vineri, 5 septembrie 2008

Tapet

Pereti cu acelasi vesel tapet de vise
Ma alunga si imi darama taramuri interzise
Am alungat din mine si intuneric si tacere
Am parcurs astfel drumul spre marea trecere.

Dincolo de timp e mitul,
Dincolo de noi e infinitul
Creierul creeaza,ne da solutii si ne lasa
Trupul cere cat mai mult si minuta devine stearsa.

Refuz si viitor si vise si sperante,
accept sa mor plin de viata,incercat si dezamagit,
am invatat ca nu trecutul are sanse, 
viata e mai mult decat o umbra,e mai mult de-un lift.

luni, 18 august 2008

Noapte

Putin probabil sa mai vreau noapte ,
Putin cate putin observ ca se mai poate,
Sa visez printre prafuri si culori...
Ziua e aproape si eu mam saturat de nori.

Cand soarele invinge visul
Cand am crezut ca acesta-i paradisul
Inteleg ca nu vreau noapte,
Inteleg ca ziua nu inseamna numai soapte.

Am vazut de mult prea multe ori
Apus de vise ori
Apus de gust de sprerante inalte
Ce m-a invins,
M-a ajutat si m-a convins
Ca rasaritul inchide cortina
Ca noapte ma cuprinde si-acopera vina.

Si timpul e departe si noaptea se mai zbate
Sa ma acopere si sa ma ingroape
Cortina a cazut prea des si inutil
Rasaritul este viata si eu sunt inca un copil.

vineri, 25 iulie 2008

Mi-e dor

Sa vreau sa astept
Sa sper sa-nteleg
Sa simt cum zbor
Sa vad mai mult de-un nor
Sa inteleg sa stiu sa mor
Sa respir gust de culoare vie
Sa sap in mine sa scap de furie
Sa miros tunet de placere
Sa ating in sfarsit noroi cu miere
Sa inot in rauri de probleme
Sa stiu ca nu ma afecteaza
Sa invat sa plutesc sa tip alene
Sa cred ca pacatul nu ma venereaza

Mi-e dor...

joi, 24 iulie 2008

Cui boni?

E totul asa de tulbure
E totul un zbor lin de fluture
Valul inghite lumina de iulie
Si pare ca se-ntoarece in creasta
Ca o zi de vara tarzie
Te duce departe,departe d-orice fereastra.

Cand noaptea aduce lumina...astept....
Se-aprinde in mine speranta...ce toarce incet...
Se pare ca doar nuanta a ramas in jumatati egale
Orizontul sublim e plin de tipete de jale...

Vazand si invers cursul vietii,
Intelegem cu totii ce grea e povara
Asteptam acum urmarea povetii
Cand rasaritul trezeste visarea

duminică, 20 iulie 2008

vital

Cuvantul innegreste decorul
copacii isi pierd iarasi umorul
si frunzele toate incep sa s-agite
e bine sau poate sa astepte
sa dispara pripite?

e alb si totul seacopera dens
se cauta frunze pierdute de sens
copacul asteapta reinvierea
se plange si-ncearca sa vrea revederea

e zgomot tot si tot ce se aude
copacul e acelasi ce vrea sa se-afunde
in pamant,sa-si schimbe insusirea
sa iasa radacini si el sa devina fericirea

primavara aduce lumina,
copacul incearca sa desavarseasca vina
intelege ca totul e neasteptat.
intelege ca totul e asa cum as visat
intelege ca timpul il pune sa astepte
intelege ca totul are repere concrete.

marți, 15 iulie 2008

Zece

Au ramas in mine rauri de suspine,
amintirea este fiinta ce-mi sopteste,
caut incet calea ce pleaca de la tine,
amintirea este fiinta ce parca ma opreste.

Praful de amurg si cel de zori de zi sunt doar o prefata,
Ce-mi vand inca timpul,o vesnica speranta,
Uitarea ne plange,cere inca-o sansa,
Uitarea se sterge,picaturi de vreme au cazut pe plansa.

eternul minut ma presoara,ce-i pasa,ce stie...
ma cheama in urma,amintirea-i pustie
doar uitarea intelege sensul vietii
ajunge o vorba si dispare dimprejuru-mi motivul tristetii.

marți, 8 iulie 2008

Alfabetul alinarii

Am uitat sa numar,mam oprit la doi,
Bucuria amintirii inca plange dupa noi
Cantecul trist dicteaza sarutul uitarii,
Departe-s de mal,in mijlocul marii.

Emotia imprastie rodul iubirii,
Fantasmele clipei ne-au ramas trandafirii.
Greul ce pare incet sa m-apese
Hraneste orgoliul ce ma opreste sa-mi pese.

Inchid uitarea in natura ce moare,
Jignind si singura-mi picatura din soare,
Kilograme de lacrimi cantareste azi durerea,
La mijloc de cale,astept recederea.

Mai aproape de moarte
Nu mai vreau iarasi funebrele soapte,
Oriunde ma uit astept sa-ti iert amintirea,
Poate aproape ne era fericirea.

Quinta roiala am sperat sa fie iubirea,trebuia sa invinga
Raspunsul noptii ,incercarea,nu poate sa ma convinga.
Sarutul noptii mi-aduce aminte
cum
Te-am vrut aproape,te-am vrut doar prin cuvinte.

Unde de emotii pulseaza infinitul
Vuieste tristetea,se vede sfarsitul.

Zambest din trecut,pierdut si infrant
Am inteles acum,tristetea nu-i doar un cuvant.

duminică, 29 iunie 2008

Nocturna de clipa

Astazi am decis sa joc un rol,
Marea sa-mi inghita lacrimile,
Pamantul sa-mi accepte gandurile,
Si-n toata mocirla asta eu sa fiu un gol.

M-am inchis in mine si am ascultat,
Mare-mi sterge gandul,nisipul imi intelege mersul
valul ma-mpinge si-ngroapa gestul.
In toata intinderea eu sunt vinovat.

N-am inteles inca sensul,astept poate in zori,
Pamantul mi-aduce aminte de-un zbor,
Si praful imi coase gestul,teluricul asteapta un nor.
In tot infinitu-mi ma trec recii fiori.

Si gustul de ploaie tarzie
imi aduce aminte de mine
Tacerea de glasuri ma-mbie
Astept doar impulsul,de unde si cine?

sâmbătă, 28 iunie 2008

Singur

Intoarcerea spre tine
Mi-aduce o minune,
Intoarcerea spre tine
E doar o rugaciune.

Imi caut incet sensul
Cercetez-
lumea,universul.
Totul se petrece parca fara viata,
Astept,dar,de la tine
mai mult de o povata.

Te caut in uitare siti aud chemarea
Umbrele de ceata imi iarta iar greseala.
Tu ma vezi cum sufar...unde-i alinarea?
Doar goluri de lumina,idolii de ceara.

joi, 19 iunie 2008

Noiembrie

Esti acolo departe,ne desparte doar calea,
Sunt acolo departe,ti-aud doar chemarea.

Impreuna in vesela moarte,
Ruleta se-nvarte sufletele ne sunt chemate.

Distanta dispare,ne acopera timpul,
Esti aproape si totusi iti zaresc numa chipul.

Ce paradox ne e nemurirea,
Impreuna si totusi iti simt doar privirea.

Dragostea noastra castiga infruntarea,
Eu si tu-ce lunga e calea.

aer

Orizontul se-nchide de verde amar
Si sufletul toarce,viitoru-i neclar.
Un pastel dezolant e lumea intreaga
Si sufletul toarce,nu vrea sa-nteleaga.

Sunetul vede intunericul vietii,
se-ntuneca totul,ne ineaca peretii
Un zgomot verde deschide o cale
si pare pentru multi o clara scapare.

Inecat in valuri de gheata
-incerc o iesire-
ce palida viata...

Viitorul e singur-
asteapta tovarasi
doar trecutul incepe...incepe iarasi.

vineri, 6 iunie 2008

Nuante

Si albul e acela ce spulbera vise
Si albul e acela ce tine usile-nchise,
Si albul e acela ce ingroapa sperante,
Si albul e acela ce are nuante.

Doar negrul imprastie teama,
Doar negrul mai poate sa geama,
Doar negru isi pierde stralucirea
Doar negru mai stie unde-i nemurirea.

Si iarna cunoaste sensul
Doar ea le cunoaste privirea
Un cuvant a ramas universul
Si toti au pierdut omenirea.

Doar vara aduce uitare,
Doar ea mai sparge hotare
De ea-i inteleasa ruga,
Si noi am ramas,totusi,sluga

miercuri, 4 iunie 2008

infuzie de ineficienta

De ce natura-i vanata-acum,
Si-azurul se-ntuneca si seamana fum-
E totul o bruma si albu-mi sopteste ce sunt,
Si spuma amintiri-ntuneca ceata,o,tristul cuvant.

Tacerea e un zgomot ce-alina discret,
Si-azurul se-ntuneca si seamana fum-
Optimismul e zomotul ce tace profund,
Totul e totul si n-am nici un gand.

Dar copacul ce canta funebrul cant
E cel ce ma trezeste la viata,
Natura e moarta si seamana vant
Traiesc-roua din suflet imi da iar speranta.

luni, 2 iunie 2008

Randuri uitate

Vesel rad cu lacrimi de uitare e,
cum tot ce am vazut atunci cand,
cand viata mia mai dat o sansa sa,
sa sper ca totul a fost doar cum tu,
cum tu sperai sa vad,sa cred credinta,
asa cum tu gandeai ca plang.

Trist ca totul este asa
doar tu credeai k soarele e un gand
gust un strop de toamna somnoroasa
trezessti nemurirea si totul e sinistru
scrum de fiinta sau scrum doar de dorinta
dorinta ca ai uitat cum plang.

sâmbătă, 24 mai 2008

Tarziu de martie

Tacut in zgomot,
fug de lacrima de soare,
pierdut in zgomot o pacalesc
ca doare
visez sperante-un soi de alinare
adorm in luna si soarele dispare.

Steaua nemuriri e aici e inca vie,
Imi da iubire si-un strop de nebunie
Ma vinde ieftin,si numi asculta ruga
sunt mort iar ea ramane,mereu,acelasi iuda.

duminică, 18 mai 2008

decizia nu a fost a mea,a fost sugerata,a fost fortata,a fost inevitabila si mia convenit,nu mam opus.sunt multe lucruri rele pentru care nu am regrete si sunt multe lucruri bune pe care imi doresc sa nu le fi facut.tot ce e bun responsabilizeaza,forteaza si obliga la mai mult,toti cei care vor mai mult gandesc in viitor,sunt afundati in prea multe probleme si prefera sa ignore evidentul,prefera sa profereze injurii in loc sa sustina adevaratele teluri ale unei omeniri pierdute undeva intre urangutan si pentium. existenta mea este cea mai mare preocupare a eului meu si ma inspaimanta gandul ca vreau sa stiu totul despre nimic...nu stiu de unde vin si nici unde ma duc,cum pot cere certitudini cand eu numi cunosc coordonatele fundamentale...daca cineva stie aceste detalii inseamna ca acel cinvea traieste in locul meu sau si mai bine imi ghideaza viata catre un destin deja asumat inainte de a sti ca exista un destin si inainte de a ma gandi serios la posibilitatea ca viata pe care o traiesc ar putea sa fie a unui strain.daca preconizez extremele unui individ oare inseamna ca eu sunt cel care traieste pentru el,iar daca este asa asta presupune o ipoteza ce nu imi displace ba dimpotriva imi pare foarte atractiva...as putea sa traiesc o mie de vieti si totusi sa nu le cunosc,as putea sa traiesc o mie de povesti fara ca macar sa fi citit un rand...si viata mea?povestea mea unde ramane?necunoscutele acestei ecuatii nu le detin eu,este cert insa ca asta caut...asta sa insemne viata?sa gasesti pe cel ce tia stiut inceputul si sfarsitul?pornind de la premisa religioasa ca dumnezeu este atotstiutor atunci el trebuie ca stie raspunsul la aceste intrebari...si daca il stie la intrebarile mele inseamna ca el traieste in noi si prin noi,el traieste povestea fiecaruia si totusi de ce suntem asa de inraiti?sa ne fi pierdut oare legatura cu noi insine si implicit cu divinitatea?calea cea mai simpla sa ne regasim nu o cunosc,la naiba nu cunosc nici macar calea complicata si inca mai caut...sper sa gasesc pulbere de stele si sa o analizez...in ea o sami gasesc divintatea si in ea divinitatea ma va regasi pe mn,imi voi raspunde la intrebari si indata ce voi afla nemurirea o sami doresc sa mor.... ...prea devreme sau prea tarziu nimic nu e in zadar...

sâmbătă, 3 mai 2008

gust de nemurire

Rasarit de fericire impartit in zile,
Rasarit de nemurire impartit
intre rau si bine
Eclispseaza orizontul si ne da speranta
am mai castigat odata ,
am deschis fereastra.

Apus de vise inecat in inimi
de gheata,
Apus de pacate pierdute,
Lumineaza orizontul si ne ia
speranta-
Departe de noi,infundati in morminte.

miercuri, 16 aprilie 2008

Visare...

As dormi in paturi de noroi sa inteleg o stare,
As invinge munti si ploi sa-mi dovedesc ca-mi pare
As crede-n Dumnezei patati si-n filozofii oculte,
Pietrei de pe luna sa-i vorbesc si ea sa ma asculte.

As cerceta in infinit sa imi recapat sensul,
As face toate astea,dar...
La ce bun sa parasesc cuvantul si-ntelesul
Cand stiu ca am sa ajung un solitar,
Ce-si pierde universul.

sâmbătă, 5 aprilie 2008

Zgomot negru

Platitudine de suflet tanar neimplinit,
Zace-n agonie criptic,chinuit...
Oceanul de iesiri incepe sa-l inece
Se pierde in neant si sufletul ii trece.


Un zgomot negru il simte pe fundal
Se simte singur,o mina de mangal-
Sufletul pustiu il cheman nefiinta
Atarna si nutreste o ultima dorinta...


Plouau si-l omoara-ncet o picatura
O simte este prima ce pare sa-l inece
A asteptat o viata,priveste doar cu ura
Intelege cum sa fie,tarziu,minuta-i este rece.

sâmbătă, 29 martie 2008

Cata luciditate , atata constiinta , cata constiinta , atata pasiune si deci atata drama


am decis sa refuz defectele acestei lumi,am decis sa ucid orice piedica si sa imi croiesc un destin ce ar putea sa se ridice la nivelul asteptarilor mele.in fiecare zi pierd din determinare,cu fiecare lucru care incepe sa ma preocupe,incep sa ignor si mai mult telul,sa ma indepartez.nu cred ca lumea asta este pregatita pentru mine si probabil ca nici eu pentru ea.am insa ceva ce lumea nu are,am un atu ce o sa ma ajute sa castig,am determinare,am vointa si daca e vorba de ignoranta am destula.cea mai usoara cale catre o reusita este o lupta,lupta imi ofera satisfactie,imi ofera luciditate,ma pregateste si ii face pe cei din jur sa tanjeasca la ce am eu.sunt inca in pat,mie somn si probabil ca ultimul an ma trezit brusc,nu vreau sa ma trezesc,nu vreau sa vin acolo unde sunteti voi...nu vreau sa fiu un mort viu pregatit sa reinvie,veniti voi in lumea mea,nu toti nu am nevoie de voi toti,imi sunteti marea majoritate indiferenti,ci doar cei care simt ca au nevoie sa traiasca.nu e vorba de o religie nu e vorba de o ideologie,e pur si simplu un principiu,acela de a-i respecta pe cei din jur si de a-ti face un favor printro astfel de atitudine,nu inventez legi noi,vreau sa le aplic pe cele valabile...chinul luciditatii este inevitabil...incep sa ma bucur din ce in ce mai mult pentru orbi, surzi si muti...au privilegiul de a fi reusit sa ignore lumea,sunt fericiti in nenorocirea lor.ce prosti suntem nu ne dam seama cat de norocosi suntem...avem probleme avem griji...avem o viata pe care o consumam facandu-ne griji...inutili suntem...florile au miros...pasarile canta...sunt implinite in destinul lor...noi in schimb ne cautam "sinele"...ipocriti si ignoranti...

daca nu ar mai latra poate ca as putea dormi...pana si cainii mei sunt fericiti...sunt fericiti ca latra...


joi, 27 martie 2008

venin de fericire

chiar viata sa o inteleg de-as vrea
si gol totul o sami para
nimic nu ma intregeste-asa
cum tu...o faceai odinioara...

nici zgomot de dragoste juvenila
si nici mirosul de lacrimi cazute pe covor
nu vor putea vreodata sa ma mai retina...
am incercat si chiar de-am reusit
am imbolnavit un inger cu venin

am incercat sa ti dau lumea
am inteles gresit,
tiam intunecat numai gandirea
prea trist,prea sincer si....
si poate cam am incercat sati dau iubire
flama ultimului glont o sami explice ce am gresit...

miercuri, 26 martie 2008

Intregul meu

nimic si mi-e bine
aud multe lucruri ce lucruri imi spun
aud cum odata aud cum se vede
si culoarea imi spune ca vreau sa traiesc.

a fost ca-n poveste,
si inca mai simt,minuta aceea,
culoarea cemi spune ca doar eu pot s-aud
viitorul pur
ce vreau sa traiesc
e acolo departe,departe tanjesc.

asa cum jocul de iele
cemi pare indrumare,nu stie cum poate
invat sa ajung.

si nici poezia si nici amintirea
numi dau stapanirea,
dar poate traierea prin vis reuseste
m-a ajuta,
si moartea e acolo cum poate iubirea
si totul e acolo si eu nu mai sunt...

nimic si mi-e bine
aud multe lucruri ce lucruri imi spun
aud cum odata aud cum se vede
si culoarea imi spune ca vreau sa traiesc.

a fost ca-n poveste,
si inca mai simt,minuta aceea,
culoarea cemi spune ca doar eu pot s-aud
viitorul pur
ce vreau sa traiesc
e acolo departe,departe tanjesc.

asa cum jocul de iele
cemi pare indrumare,nu stie cum poate
invat sa ajung.

si nici poezia si nici amintirea
numi dau stapanirea,
dar poate traierea prin vis reuseste
m-a ajuta,
si moartea e acolo cum poate iubirea
si totul e acolo si eu nu mai sunt...

duminică, 16 martie 2008


dedublarea mea este contiuna,a mai trecut o zi fara sa stiu ce am visat fara sa imi dau seama ce am facut,am nevoie de baze solide si inca nu mi le gasesc.punctele mele de sprijin sunt inca in aer si poate d-asta nu inteleg mare lucru.am nevoie de o ancorare in relitate care sa ma ajute sa schimb ceva.greul d-abia acum incepe aud mereu,si greul de pana acum,ei bine greul de pana acum tea pregatit,bine bine dar tot greu a fost,da dar a fost cva mult sub ce o sa fie,si dupa ce o sa depasesc si asta ce o sa s intample,o sa urmeze cva si mai greu...perfect o sa am o viata plina de greutati,sau si mai bine o sa inceo s inteleg viata ca o distractie si o sami bat joc de ea...proasta habar nu are ce o asteapta...perfecta atitudine daca nas sti ca viata e cam panarama si nu se supara daca imi bat joc de ea,in plus se zvoneste ca ea castiga intotdeauna...si daca pierd si daca castig si daca imi pasa si daca numi pasa,va mai conta vreodata...probabil imi pasa,probabil ca nu...inca ma cert pe tema asta,bob nu pare sa inteleaga...un idiot...evident cine se aseamana se aduna...taci  bob nu intelegi nimic...tac,dar eu nu am nimic de pierdut...bob te pierzi incet,mori in fiecare zi ca si mine,dispari cand simt adrenalina,esti inutil esti prost si in plus esti in capul meu...perfect...un dobitoc redutabil,un semi-cretin in devenire...
e 1...e 12...e 11 si poate...la mine e vesnicia...

vineri, 14 martie 2008

sfert


multe puncte negre si totul dispare
,pacat ca visez apare-ntr-o parte,departe zaresc,
vad lumi nevazute vad soare si ploaie
incep si ma intreb de ce nui la fel de ce visul pare si nu indrazneste
sa fie iubire sa fie ferestre
incepe sa ploaua si incet ma trezesc.

ating nemurirea pacat ca dispare
si totusi lumina e neagra de scrum asa cum odata
asa cum acum imi pare ca lumea intreaga uraste
iubeste si pare ca incet ma trezesc.


si lumile toate incet se destrama si cad si parca
toate apar si revin iar la viata si lumea-mi imi pare ca este de scrum
si totul e acolo caci gandul meu vede si totul e acolo
si totusi e scrum,nimic nu-nteleg si nici sens nu are

incep sa iubesc
si pare ca incet ma trezesc

miercuri, 12 martie 2008


durerea mea de cap ma face sa aberez sa vad lucruri si sa aud sunete care nu au nici o legatura cu mine,nu inteleg de ce se intampla toate astea si nu vreau sa stiu,sunt asa cum trebuie sunt pierdut si mie bine.am inceput sa vorbesc cu bob,prietenul meu,am decis impreuna sa ne pierdem timpul cautand cuvinte care rimeaza cu floare.nu are sens si inventez cuvinte,suna mult mai bine decat cele din dictionar si ma simt ca un nou columb,in descoperirea unor noi americi,ce cliseal si banal mi se pare.Poate ca ma simt plictisit si monoton,dar nu asa sunt,sunt multe,cuvinte pe care nu le inteleg,sunt astazi ceea ce am avut nevoie sa fiu ieri si sper ca odata totul sa se repete si sa stiu de ieri cum trebuie sa fiu maine.prezentul meu este unul activ si prezetul meu in clipele astea este unul care pare a trece din ce in ce mai greu.ma doare capul si bob ma sfatuieste sa discut cu raceala mea asa ca sa incercam:buna ziua...nici un raspuns...buna ziua...nici un raspuns...bob eu cred ca a fost o idee rea nu cred ca aude sau face nazuri...nu t da batut oricum nu ai nimic de pierdut si poate te faci si bine.bine bob mai incerc odata .incearca dar fi si tu mai hotarat fi barbat ce dracu.
-BUNA ZIUA!
-Buna ziua si tie!
-pot sa pun o intrebare?
-spune!
(bob mia zis sa fiu hotarat trebuie sa par dur poate s sperie)-de ce ma chinuiesti?
-eu te chinuiesc?nici vorba,iti dau o lectie
-o da genial mai nou si raceala vrea sami dea o lectie...ce pana mea toata lumea incearca sa ma invete cate ceva.tu cam ce ai vrea sa ma mai inveti?
-trebuie sa te invat sa fii mai responsabil!
-devine din ce in ce mai interesant...esti cumva ruda cu tata sau a devenit enervat de plictisitor enuntul asta?
-ce vrei sa spui?
-nu mai conteaza du-te dracu ce poti sami faci?o sa-ti fac si tie ce iam facut si lui,va alung din mintea mea cu medicamente...o sa doara putin dar pe mine o sa ma faca sa ma simt mai bine...auzi sa ma invete o lectie
perfect bob mersi,am aflat ca mai e cineva care vrea sa n invete ceva...genial tu si ideile tale tampite.
am realizat ca inca sunt mic,am asteptat toata viata sa ma maturizez,si acum descopar ca nam faqt nimic...o sa mai treca cva
luminite albe...copaci negrii...contrast obsedat...durerea persista...evident...paracetamol...aspirina...iarba...nu asta nu

sâmbătă, 16 februarie 2008

am sa stau in intuneric pana cand o sa reusesc sa vad evidentul,o sa stau in umbra cand o sami pot vedea umbra,am decis sa invat sa ma bucur si am descoperit ca nu imi place,am decis sa invat sa sufar si am descoperit ca numi place,totul pare banal si banalul este un cuvant care are o semnificatie puternica,nimeni nu vrea sa fie penibil,toti vrem sa fim speciali si totusi nimeni nu face nimic pentru asta,sunt claustrat si ma simt inutil sa iau masuri,am inceput sa vad idei si incerc tot mai mult sa le transpun in concret,ma lovesc d prostie si incompetenta si cel mai rau doare ca nu provin din nestiinta ci din complacerea in ceva ce nu aduce decat involutie refuzul progresului,refuzul chemarii creatoare si teama ca totul ar putea fi mai bun,nu vreau perfectiunea,caut o lume perfecta,perfectiunea nu e in om ci in clipa,deci nu se poate pune problema unei contradictii caci viata noastra este o clipa,totul dispare totul apare totul se destrama totul se reconstruieste...clipa in schimb e unica...e perfecta...e irecuperabila...o sa vad idei pana cand o sa zbor departe...
demonul din mine e bolnav...respira...traieste...ma injura si vrea cva mai bun...ive kille all my demons...fuckin bastards they ve promised...

sâmbătă, 9 februarie 2008


si poate ca si cea ar fi daca sau mai bine zis cum sa reusesti sa te minti singur fara nici cel mai mic efort...posibilitatea de a reusi este atat de mare incat speranta ca totul este scris si ca oricum se va intampla ne acapareaza intro masura invers proportionala capacitatea creatoare.Totul este scris si poate ca toate lucrurile au locul lor pe o pagina dintro carte ce nu ne este dat sa o citim inca,numai ca singurele lucruri care ne pot ajuta sa ne dam seama ce scrie cu adevarat pe acea pagina nu au legatura cu asteptatul ci cu facutul nu au legatura cu sperante ci cu fapte,totul are doua parti nimic nu este la mijloc si nimic nu poate sta pe muchie,viata nu ne ofera prea multe sanse si cele pe care le ratam or sa se transforme in regrete,care se vor dovedi,in final,a fi lovituri ce au menirea sa darame structura de rezistenta a celor ce se bazeaza pe >si poate ca<
...martie...aprilie...azi...maine...dar eu cand?

joi, 7 februarie 2008

joi, 31 ianuarie 2008

nam mai scris de aproape o saptamana,la fel ca si in celelalte lucruri ma plictisesc ma arunc intrun profund discomfort cand trebuie sa continuu ce incep...poate ca e o defectiune genetica,poate ca viata nu vrea sami dea satisfactia de ami depasi inaintasi si prefera sa ma opreasca...probabil ca ei ii pare foarte distractiv,o sa constat in curand o sa am cate un conflict cu fiecare din elementele care vor sa ma suprime sa ma condamne la ceva ce e mult sub menirea mea.poate ca toate astea pun bazele unui eu capabil sa ignore piedicile si sa invinga totul,sau poate toate astea au datoria sa imi distraga atentia de la ceea ce ar trebui sa implinesc.am observat in perioada asta ca pornirile creatoare nu sunt suprimate de mediu ci de fiinta.as putea scrie la nesfarsit despre nesfarsite subiecte,dar nam decis sa scriu toate acestea pentru a mi s parea nesfarsite,ci pentru a imi aduce aminte de fiecare succes si fiecare insucces.o sa consemnez in ultima zi ca in lupta mea cu viata am castigat,nu ma refer la lupte cu lucruri concrete ci cu morile de vant,este mult mai greu sa invingi cva ce crezi ca exista decat ceva ce exista cu adevarat pentru ca ceea ce nu stii dk exista nu are slabiciuni,se napusteste asupra ta si fie te domina fie invingi,nam decis eu sa fiu invingator,nam decis eu ca vreau sa fiu deasupra,am decis ca vreau sa inving viata si asta ma propulseaza spre glorie...in lupta cu timpul incep sa castig,acum il sectionez...se cam supara...ma bucur...in sfarsit castig...

luni, 28 ianuarie 2008

decizia nu a fost a mea,a fost sugerata,a fost fortata,a fost inevitabila si mia convenit,nu mam opus.sunt multe lucruri rele pentru care nu am regrete si sunt multe lucruri bune pe care imi doresc sa nu le fi facut.tot ce e bun responsabilizeaza,forteaza si obliga la mai mult,toti cei care vor mai mult gandesc in viitor,sunt afundati in prea multe probleme si prefera sa ignore evidentul,prefera sa profereze injurii in loc sa sustina adevaratele teluri ale unei omeniri pierdute undeva intre urangutan si pentium.
existenta mea este cea mai mare preocupare a eului meu si ma inspaimanta gandul ca vreau sa stiu totul despre nimic...nu stiu de unde vin si nici unde ma duc,cum pot cere certitudini cand eu numi cunosc coordonatele fundamentale...daca cineva stie aceste detalii inseamna ca acel cinvea traieste in locul meu sau si mai bine imi ghideaza viata catre un destin deja asumat inainte de a sti ca exista un destin si inainte de a ma gandi serios la posibilitatea ca viata pe care o traiesc ar putea sa fie a unui strain.daca preconizez extremele unui individ oare inseamna ca eu sunt cel care traieste pentru el,iar daca este asa asta presupune o ipoteza ce nu imi displace ba dimpotriva imi pare foarte atractiva...as putea sa traiesc o mie de vieti si totusi sa nu le cunosc,as putea sa traiesc o mie de povesti fara ca macar sa fi citit un rand...si viata mea?povestea mea unde ramane?necunoscutele acestei ecuatii nu le detin eu,este cert insa ca asta caut...asta sa insemne viata?sa gasesti pe cel ce tia stiut inceputul si sfarsitul?pornind de la premisa religioasa ca dumnezeu este atotstiutor atunci el trebuie ca stie raspunsul la aceste intrebari...si daca il stie la intrebarile mele inseamna ca el traieste in noi si prin noi,el traieste povestea fiecaruia si totusi de ce suntem asa de inraiti?sa ne fi pierdut oare legatura cu noi insine si implicit cu divinitatea?calea cea mai simpla sa ne regasim nu o cunosc,la naiba nu cunosc nici macar calea complicata si inca mai caut...sper sa gasesc pulbere de stele si sa o analizez...in ea o sami gasesc divintatea si in ea divinitatea ma va regasi pe mn,imi voi raspunde la intrebari si indata ce voi afla nemurirea o sami doresc sa mor....
...prea devreme sau prea tarziu nimic nu e in zadar...

marți, 22 ianuarie 2008

fara sex am fi deformati,am fi la fel,nu am avea preocupari pentru fizic nu am avea preocupari pentru altcva decat pentru ceea ce conteaza,sa fie asta ceea ce face raiul sa functioneze!?fara bani am fi egali am fi calmi am fi linistiti,am avea timp decat pentru ceea ce conteaza,sa fie asta ceea ce face raiul sa functioneze!?fara griji am fi inutili,am fi morti,am fi reci,niste puncte care evolueaza,sa fie asta ceea ce face raiul sa functioneze!?de ce toate lucrurile care ne faq sa avem griji ne dezumanizeaza si totus sunt cele ce reusesc sa n umanizeze,de ce nu putem avea grija unii de alti,de ce nu putem sa ne miscam nefiindune frica,de ce conducem masinile cu teama,de ce ne urcam in avion cu teama,de ce plecam de acasa cu teama k o sa fie o zi urata...fara sex,fara bani,fara griji asta sa fie solutia...nu cred!ar trebui sa n acceptam conditia,sa o cunoastem si apoi sa o depasim.paradoxal este ca ink din primi ani d viata ni s pune intrebarea ce vrem sa facem cand o sa fim mari,lucrurile nu sunt prezente...ba bine ca sunt,sunt prezente pentru aceea ce vor sa traiasca in prezent,sa reuseasca sa treaca peste lucrurile care ne umanizeaza,si sa fie umani,in rand cu semeni,si mai mult de atat in pas cu istoria...cine traieste in prezent cu siguranta va trai si in viitor,cine traieste in viitor nu va trai decat in trecut.

duminică, 20 ianuarie 2008

bha c draq eu cand am faqt 18 ani...ma uitam p prostia aia de hi5 si am vazut la profilul meu si sunt un pic depasit d situatie,data trecuta knd am verificat eram in cls I sperand sa fie soare cand ma duc la scoala sa nu fiu nevoit sa imi spal baschetii knd ma intorc acasa...ink traiesc departe de mine ink traiesc departe de real si sunt pierdut,ma pierd in fiecare zi si in fiecare zi cineva incearca sa ma aduca cu picioarele pe pamant,la ce am nevoie de pamant,la ce am nevoie de realitate knd eu nu stiu ce e visul.gandeste liber urmeazati visul...cuvinte goale lipsite de sens lipsite de adevar...viata e simpla,fie alegi sa traiesti si sa mori,fie alegi sa visezi si sa invii in fiecare secunda,acum depinde de noi cat de mult si in ce masura le combinam,dk visarea mar avantaja as fi mort deja,dk realitatea mar avantaja probabil k nici nu as exista,astept inca sa ies la suprafata,sa aleg moarte in locul vietii,si sa las loc d fapte in loc de vise... si atunci cand o sa reusesc o sa fie cva mare...pana atunci sper k si maine sa fie soare...sa numi spal baschetii...
cliseul si mostenirea genetica sunt cele mai proaste scuze atunci cand n afundam intro situatie d cacat,e pentru oamenii care nu au puterea de a infrunta adevaraul si pentru adevarul care nu are curajul de a iesi la iveala.adn-ul este in toate,suna a lozinca,si din punct de vedere strict biologic este adevarat,insa viata nu se refera strict la biologie,viata are nevoie de mult mai mult de atat pentru a fi inteleasa,curajul de a infrunta adevarul vine din deschiderea ochilor,din acceptarea acestuia ca singura solutie catre ceva pur si sincer.minciuna se ascunde in clisee se ascunde in adn,cine are curajul sa infrunte toate astea o sa gaseasca adn-ul un kkt de substantiv in spatele caruia se ascunde omenirea...sa n felicitam am gasit in sfarsit ce am cautat,am gasit solutia problemelor si perdeaua dupa care sa n ascundem...e iarna...e tarziu intro emisfera mai sudica si totul pare a s destrama...

vineri, 18 ianuarie 2008

confuzia nu face decat sa sporeasca farmecul a tot ce exista,nu cred k va aparea ceva la fel d distractiv precum confuzia...imi amintesc filmele tampite cu jandarmi francezi care nu intelegeau nimik din c s intampla...transpus la viata incep sa realizez k o confuzie bine apreciata face mai mult decat multe lucruri limpede,confuzia creeaza oportunitati,creeaza vise si intrun final omoara speranta...viata este confuzia oamenilor simpli,confuzia e farmecul vietii,confuzia este viata,singurele lucruri cu adevarat clare sunt legate stric de moarte,urasc...urasc multe lucruri care par a fi clare,iubesc culoarea alba,iubesc culoarea alba care e neagra,iubesc tot c poate fi schimbat si tot c poate sa s schimbe,iubesc viata si viata ma iubeste.momentul in care o sa mor,ink nu mam hotarat daca vreau sa o fac,si am decis sa mor atunci cand o sa vreau sa o fac,o sa fie scurt si lipsit de sens,o sa fie confuz si va prelungi intreaga mea existenta,voi lasa in urma cva maret si nimeni nu va intelege nimik,voi lasa in urma mea viata si lumea ma va aprecia,si astfel voi trai in aceeas confuzie pana cand...pana cand viata nu va mai conta

miercuri, 16 ianuarie 2008

incompatibilitatea mea cu timpul este una certa,si cu toate astea sentimentele noastre sunt sincere si dintre cele mai porfunde...ne uram...el ma ia in ras d fiecare data ,imi inverseaza nevoile si incearca sa ma afunde in regrete,nam sai permit,atunci cand voi vrea sa stea in loc voi sti k trece intro clipa,iar atunci cand voi vrea sa treaca voi sti k el va sta o vesnicie,acum stiu cum functioneaza si am decis ca nu el este cel care ma controleaza,de acum inainte eu voi fi cel care va controla totul,iar atunci cand va incerca iaras sa s joace cu mine,o sal ignor,o sa ma afund intr-o lume in care el nu poate ajunge,o sa merg intr-o lume in care il ignor,nam d gand sa ma las condus,am d gand sa conduc,pana in final nu pot sti cine o sa castige...in final...ce mai conteaza...

duminică, 13 ianuarie 2008

Probabil ca in copilarie totul ar fi fost feeric,un intreg oras acoperit d nameti,strazi p care masinile abia s pot misca si oameni d zapada peste tot...nu stiu c sa schimbat,poate k zapada era mai alba atunci sau cine stie poate ne atragea mai mult,un lucru este cert insa,viata nu mai are aceias valoare.am inceput prin a imi parea rau ca nu ascult,ma gandeam deseori ce ar trebui sa fac sa fie bine,poate k durerea palmelor sau taria cuvintelor nu imi dadeau alternative...am inceput treptat insa sa am o stare de miserupism si parca incepe sa s transpuna in intreaga mea fiinta.Oamenii cauta prea mult sa faca lucrurile bine,eu incerc sa le fac rau.am obosit sa ma straduiesc,am obosit sa fiu de vina si sincer cred k dk zapada nu siar fi schimbat culoarea inca as fi fost fericit ca am la ce sa ma gandesc.Inteleg acum de ce lucrurile rele nu au in mod practic doua fete...nu ma atrage partea asta dar ma gandesc serios la ea,nu ma atrage moartea dar e o posibila alternativa.am incetat sa iau droguri de teama ca as putea sa ma fac bine la un moment dat,pentru ca mas fi regasit schimbat si nu as fi vrut.alcoolic nu am fost niciodata pentru ca al dracu lucru,oricat d mult as fi baut tot nu mas fi imbatat si am renuntat si la asta,nu pentru ca nu miar placea...dar sincer incep sa vad ca zapada nu mai e la fel.