Si albul e acela ce spulbera vise
Si albul e acela ce tine usile-nchise,
Si albul e acela ce ingroapa sperante,
Si albul e acela ce are nuante.
Doar negrul imprastie teama,
Doar negrul mai poate sa geama,
Doar negru isi pierde stralucirea
Doar negru mai stie unde-i nemurirea.
Si iarna cunoaste sensul
Doar ea le cunoaste privirea
Un cuvant a ramas universul
Si toti au pierdut omenirea.
Doar vara aduce uitare,
Doar ea mai sparge hotare
De ea-i inteleasa ruga,
Si noi am ramas,totusi,sluga
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu