nam mai scris de aproape o saptamana,la fel ca si in celelalte lucruri ma plictisesc ma arunc intrun profund discomfort cand trebuie sa continuu ce incep...poate ca e o defectiune genetica,poate ca viata nu vrea sami dea satisfactia de ami depasi inaintasi si prefera sa ma opreasca...probabil ca ei ii pare foarte distractiv,o sa constat in curand o sa am cate un conflict cu fiecare din elementele care vor sa ma suprime sa ma condamne la ceva ce e mult sub menirea mea.poate ca toate astea pun bazele unui eu capabil sa ignore piedicile si sa invinga totul,sau poate toate astea au datoria sa imi distraga atentia de la ceea ce ar trebui sa implinesc.am observat in perioada asta ca pornirile creatoare nu sunt suprimate de mediu ci de fiinta.as putea scrie la nesfarsit despre nesfarsite subiecte,dar nam decis sa scriu toate acestea pentru a mi s parea nesfarsite,ci pentru a imi aduce aminte de fiecare succes si fiecare insucces.o sa consemnez in ultima zi ca in lupta mea cu viata am castigat,nu ma refer la lupte cu lucruri concrete ci cu morile de vant,este mult mai greu sa invingi cva ce crezi ca exista decat ceva ce exista cu adevarat pentru ca ceea ce nu stii dk exista nu are slabiciuni,se napusteste asupra ta si fie te domina fie invingi,nam decis eu sa fiu invingator,nam decis eu ca vreau sa fiu deasupra,am decis ca vreau sa inving viata si asta ma propulseaza spre glorie...in lupta cu timpul incep sa castig,acum il sectionez...se cam supara...ma bucur...in sfarsit castig...