marți, 8 iulie 2008

Alfabetul alinarii

Am uitat sa numar,mam oprit la doi,
Bucuria amintirii inca plange dupa noi
Cantecul trist dicteaza sarutul uitarii,
Departe-s de mal,in mijlocul marii.

Emotia imprastie rodul iubirii,
Fantasmele clipei ne-au ramas trandafirii.
Greul ce pare incet sa m-apese
Hraneste orgoliul ce ma opreste sa-mi pese.

Inchid uitarea in natura ce moare,
Jignind si singura-mi picatura din soare,
Kilograme de lacrimi cantareste azi durerea,
La mijloc de cale,astept recederea.

Mai aproape de moarte
Nu mai vreau iarasi funebrele soapte,
Oriunde ma uit astept sa-ti iert amintirea,
Poate aproape ne era fericirea.

Quinta roiala am sperat sa fie iubirea,trebuia sa invinga
Raspunsul noptii ,incercarea,nu poate sa ma convinga.
Sarutul noptii mi-aduce aminte
cum
Te-am vrut aproape,te-am vrut doar prin cuvinte.

Unde de emotii pulseaza infinitul
Vuieste tristetea,se vede sfarsitul.

Zambest din trecut,pierdut si infrant
Am inteles acum,tristetea nu-i doar un cuvant.