vineri, 18 ianuarie 2008

confuzia nu face decat sa sporeasca farmecul a tot ce exista,nu cred k va aparea ceva la fel d distractiv precum confuzia...imi amintesc filmele tampite cu jandarmi francezi care nu intelegeau nimik din c s intampla...transpus la viata incep sa realizez k o confuzie bine apreciata face mai mult decat multe lucruri limpede,confuzia creeaza oportunitati,creeaza vise si intrun final omoara speranta...viata este confuzia oamenilor simpli,confuzia e farmecul vietii,confuzia este viata,singurele lucruri cu adevarat clare sunt legate stric de moarte,urasc...urasc multe lucruri care par a fi clare,iubesc culoarea alba,iubesc culoarea alba care e neagra,iubesc tot c poate fi schimbat si tot c poate sa s schimbe,iubesc viata si viata ma iubeste.momentul in care o sa mor,ink nu mam hotarat daca vreau sa o fac,si am decis sa mor atunci cand o sa vreau sa o fac,o sa fie scurt si lipsit de sens,o sa fie confuz si va prelungi intreaga mea existenta,voi lasa in urma cva maret si nimeni nu va intelege nimik,voi lasa in urma mea viata si lumea ma va aprecia,si astfel voi trai in aceeas confuzie pana cand...pana cand viata nu va mai conta

miercuri, 16 ianuarie 2008

incompatibilitatea mea cu timpul este una certa,si cu toate astea sentimentele noastre sunt sincere si dintre cele mai porfunde...ne uram...el ma ia in ras d fiecare data ,imi inverseaza nevoile si incearca sa ma afunde in regrete,nam sai permit,atunci cand voi vrea sa stea in loc voi sti k trece intro clipa,iar atunci cand voi vrea sa treaca voi sti k el va sta o vesnicie,acum stiu cum functioneaza si am decis ca nu el este cel care ma controleaza,de acum inainte eu voi fi cel care va controla totul,iar atunci cand va incerca iaras sa s joace cu mine,o sal ignor,o sa ma afund intr-o lume in care el nu poate ajunge,o sa merg intr-o lume in care il ignor,nam d gand sa ma las condus,am d gand sa conduc,pana in final nu pot sti cine o sa castige...in final...ce mai conteaza...

duminică, 13 ianuarie 2008

Probabil ca in copilarie totul ar fi fost feeric,un intreg oras acoperit d nameti,strazi p care masinile abia s pot misca si oameni d zapada peste tot...nu stiu c sa schimbat,poate k zapada era mai alba atunci sau cine stie poate ne atragea mai mult,un lucru este cert insa,viata nu mai are aceias valoare.am inceput prin a imi parea rau ca nu ascult,ma gandeam deseori ce ar trebui sa fac sa fie bine,poate k durerea palmelor sau taria cuvintelor nu imi dadeau alternative...am inceput treptat insa sa am o stare de miserupism si parca incepe sa s transpuna in intreaga mea fiinta.Oamenii cauta prea mult sa faca lucrurile bine,eu incerc sa le fac rau.am obosit sa ma straduiesc,am obosit sa fiu de vina si sincer cred k dk zapada nu siar fi schimbat culoarea inca as fi fost fericit ca am la ce sa ma gandesc.Inteleg acum de ce lucrurile rele nu au in mod practic doua fete...nu ma atrage partea asta dar ma gandesc serios la ea,nu ma atrage moartea dar e o posibila alternativa.am incetat sa iau droguri de teama ca as putea sa ma fac bine la un moment dat,pentru ca mas fi regasit schimbat si nu as fi vrut.alcoolic nu am fost niciodata pentru ca al dracu lucru,oricat d mult as fi baut tot nu mas fi imbatat si am renuntat si la asta,nu pentru ca nu miar placea...dar sincer incep sa vad ca zapada nu mai e la fel.