Probabil ca in copilarie totul ar fi fost feeric,un intreg oras acoperit d nameti,strazi p care masinile abia s pot misca si oameni d zapada peste tot...nu stiu c sa schimbat,poate k zapada era mai alba atunci sau cine stie poate ne atragea mai mult,un lucru este cert insa,viata nu mai are aceias valoare.am inceput prin a imi parea rau ca nu ascult,ma gandeam deseori ce ar trebui sa fac sa fie bine,poate k durerea palmelor sau taria cuvintelor nu imi dadeau alternative...am inceput treptat insa sa am o stare de miserupism si parca incepe sa s transpuna in intreaga mea fiinta.Oamenii cauta prea mult sa faca lucrurile bine,eu incerc sa le fac rau.am obosit sa ma straduiesc,am obosit sa fiu de vina si sincer cred k dk zapada nu siar fi schimbat culoarea inca as fi fost fericit ca am la ce sa ma gandesc.Inteleg acum de ce lucrurile rele nu au in mod practic doua fete...nu ma atrage partea asta dar ma gandesc serios la ea,nu ma atrage moartea dar e o posibila alternativa.am incetat sa iau droguri de teama ca as putea sa ma fac bine la un moment dat,pentru ca mas fi regasit schimbat si nu as fi vrut.alcoolic nu am fost niciodata pentru ca al dracu lucru,oricat d mult as fi baut tot nu mas fi imbatat si am renuntat si la asta,nu pentru ca nu miar placea...dar sincer incep sa vad ca zapada nu mai e la fel.