Au ramas in mine rauri de suspine,
amintirea este fiinta ce-mi sopteste,
caut incet calea ce pleaca de la tine,
amintirea este fiinta ce parca ma opreste.
Praful de amurg si cel de zori de zi sunt doar o prefata,
Ce-mi vand inca timpul,o vesnica speranta,
Uitarea ne plange,cere inca-o sansa,
Uitarea se sterge,picaturi de vreme au cazut pe plansa.
eternul minut ma presoara,ce-i pasa,ce stie...
ma cheama in urma,amintirea-i pustie
doar uitarea intelege sensul vietii
ajunge o vorba si dispare dimprejuru-mi motivul tristetii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu