Noapte

Putin probabil sa mai vreau noapte ,
Putin cate putin observ ca se mai poate,
Sa visez printre prafuri si culori...
Ziua e aproape si eu mam saturat de nori.

Cand soarele invinge visul
Cand am crezut ca acesta-i paradisul
Inteleg ca nu vreau noapte,
Inteleg ca ziua nu inseamna numai soapte.

Am vazut de mult prea multe ori
Apus de vise ori
Apus de gust de sprerante inalte
Ce m-a invins,
M-a ajutat si m-a convins
Ca rasaritul inchide cortina
Ca noapte ma cuprinde si-acopera vina.

Si timpul e departe si noaptea se mai zbate
Sa ma acopere si sa ma ingroape
Cortina a cazut prea des si inutil
Rasaritul este viata si eu sunt inca un copil.

Mi-e dor

Sa vreau sa astept
Sa sper sa-nteleg
Sa simt cum zbor
Sa vad mai mult de-un nor
Sa inteleg sa stiu sa mor
Sa respir gust de culoare vie
Sa sap in mine sa scap de furie
Sa miros tunet de placere
Sa ating in sfarsit noroi cu miere
Sa inot in rauri de probleme
Sa stiu ca nu ma afecteaza
Sa invat sa plutesc sa tip alene
Sa cred ca pacatul nu ma venereaza

Mi-e dor...

Cui boni?

E totul asa de tulbure
E totul un zbor lin de fluture
Valul inghite lumina de iulie
Si pare ca se-ntoarece in creasta
Ca o zi de vara tarzie
Te duce departe,departe d-orice fereastra.

Cand noaptea aduce lumina...astept....
Se-aprinde in mine speranta...ce toarce incet...
Se pare ca doar nuanta a ramas in jumatati egale
Orizontul sublim e plin de tipete de jale...

Vazand si invers cursul vietii,
Intelegem cu totii ce grea e povara
Asteptam acum urmarea povetii
Cand rasaritul trezeste visarea

vital

Cuvantul innegreste decorul
copacii isi pierd iarasi umorul
si frunzele toate incep sa s-agite
e bine sau poate sa astepte
sa dispara pripite?

e alb si totul seacopera dens
se cauta frunze pierdute de sens
copacul asteapta reinvierea
se plange si-ncearca sa vrea revederea

e zgomot tot si tot ce se aude
copacul e acelasi ce vrea sa se-afunde
in pamant,sa-si schimbe insusirea
sa iasa radacini si el sa devina fericirea

primavara aduce lumina,
copacul incearca sa desavarseasca vina
intelege ca totul e neasteptat.
intelege ca totul e asa cum as visat
intelege ca timpul il pune sa astepte
intelege ca totul are repere concrete.

Zece

Au ramas in mine rauri de suspine,
amintirea este fiinta ce-mi sopteste,
caut incet calea ce pleaca de la tine,
amintirea este fiinta ce parca ma opreste.

Praful de amurg si cel de zori de zi sunt doar o prefata,
Ce-mi vand inca timpul,o vesnica speranta,
Uitarea ne plange,cere inca-o sansa,
Uitarea se sterge,picaturi de vreme au cazut pe plansa.

eternul minut ma presoara,ce-i pasa,ce stie...
ma cheama in urma,amintirea-i pustie
doar uitarea intelege sensul vietii
ajunge o vorba si dispare dimprejuru-mi motivul tristetii.

Alfabetul alinarii

Am uitat sa numar,mam oprit la doi,
Bucuria amintirii inca plange dupa noi
Cantecul trist dicteaza sarutul uitarii,
Departe-s de mal,in mijlocul marii.

Emotia imprastie rodul iubirii,
Fantasmele clipei ne-au ramas trandafirii.
Greul ce pare incet sa m-apese
Hraneste orgoliul ce ma opreste sa-mi pese.

Inchid uitarea in natura ce moare,
Jignind si singura-mi picatura din soare,
Kilograme de lacrimi cantareste azi durerea,
La mijloc de cale,astept recederea.

Mai aproape de moarte
Nu mai vreau iarasi funebrele soapte,
Oriunde ma uit astept sa-ti iert amintirea,
Poate aproape ne era fericirea.

Quinta roiala am sperat sa fie iubirea,trebuia sa invinga
Raspunsul noptii ,incercarea,nu poate sa ma convinga.
Sarutul noptii mi-aduce aminte
cum
Te-am vrut aproape,te-am vrut doar prin cuvinte.

Unde de emotii pulseaza infinitul
Vuieste tristetea,se vede sfarsitul.

Zambest din trecut,pierdut si infrant
Am inteles acum,tristetea nu-i doar un cuvant.

Nocturna de clipa

Astazi am decis sa joc un rol,
Marea sa-mi inghita lacrimile,
Pamantul sa-mi accepte gandurile,
Si-n toata mocirla asta eu sa fiu un gol.

M-am inchis in mine si am ascultat,
Mare-mi sterge gandul,nisipul imi intelege mersul
valul ma-mpinge si-ngroapa gestul.
In toata intinderea eu sunt vinovat.

N-am inteles inca sensul,astept poate in zori,
Pamantul mi-aduce aminte de-un zbor,
Si praful imi coase gestul,teluricul asteapta un nor.
In tot infinitu-mi ma trec recii fiori.

Si gustul de ploaie tarzie
imi aduce aminte de mine
Tacerea de glasuri ma-mbie
Astept doar impulsul,de unde si cine?