nimic si mi-e bine
aud multe lucruri ce lucruri imi spun
aud cum odata aud cum se vede
si culoarea imi spune ca vreau sa traiesc.

a fost ca-n poveste,
si inca mai simt,minuta aceea,
culoarea cemi spune ca doar eu pot s-aud
viitorul pur
ce vreau sa traiesc
e acolo departe,departe tanjesc.

asa cum jocul de iele
cemi pare indrumare,nu stie cum poate
invat sa ajung.

si nici poezia si nici amintirea
numi dau stapanirea,
dar poate traierea prin vis reuseste
m-a ajuta,
si moartea e acolo cum poate iubirea
si totul e acolo si eu nu mai sunt...

dedublarea mea este contiuna,a mai trecut o zi fara sa stiu ce am visat fara sa imi dau seama ce am facut,am nevoie de baze solide si inca nu mi le gasesc.punctele mele de sprijin sunt inca in aer si poate d-asta nu inteleg mare lucru.am nevoie de o ancorare in relitate care sa ma ajute sa schimb ceva.greul d-abia acum incepe aud mereu,si greul de pana acum,ei bine greul de pana acum tea pregatit,bine bine dar tot greu a fost,da dar a fost cva mult sub ce o sa fie,si dupa ce o sa depasesc si asta ce o sa s intample,o sa urmeze cva si mai greu...perfect o sa am o viata plina de greutati,sau si mai bine o sa inceo s inteleg viata ca o distractie si o sami bat joc de ea...proasta habar nu are ce o asteapta...perfecta atitudine daca nas sti ca viata e cam panarama si nu se supara daca imi bat joc de ea,in plus se zvoneste ca ea castiga intotdeauna...si daca pierd si daca castig si daca imi pasa si daca numi pasa,va mai conta vreodata...probabil imi pasa,probabil ca nu...inca ma cert pe tema asta,bob nu pare sa inteleaga...un idiot...evident cine se aseamana se aduna...taci  bob nu intelegi nimic...tac,dar eu nu am nimic de pierdut...bob te pierzi incet,mori in fiecare zi ca si mine,dispari cand simt adrenalina,esti inutil esti prost si in plus esti in capul meu...perfect...un dobitoc redutabil,un semi-cretin in devenire...
e 1...e 12...e 11 si poate...la mine e vesnicia...

sfert

multe puncte negre si totul dispare
,pacat ca visez apare-ntr-o parte,departe zaresc,
vad lumi nevazute vad soare si ploaie
incep si ma intreb de ce nui la fel de ce visul pare si nu indrazneste
sa fie iubire sa fie ferestre
incepe sa ploaua si incet ma trezesc.

ating nemurirea pacat ca dispare
si totusi lumina e neagra de scrum asa cum odata
asa cum acum imi pare ca lumea intreaga uraste
iubeste si pare ca incet ma trezesc.


si lumile toate incet se destrama si cad si parca
toate apar si revin iar la viata si lumea-mi imi pare ca este de scrum
si totul e acolo caci gandul meu vede si totul e acolo
si totusi e scrum,nimic nu-nteleg si nici sens nu are

incep sa iubesc
si pare ca incet ma trezesc

durerea mea de cap ma face sa aberez sa vad lucruri si sa aud sunete care nu au nici o legatura cu mine,nu inteleg de ce se intampla toate astea si nu vreau sa stiu,sunt asa cum trebuie sunt pierdut si mie bine.am inceput sa vorbesc cu bob,prietenul meu,am decis impreuna sa ne pierdem timpul cautand cuvinte care rimeaza cu floare.nu are sens si inventez cuvinte,suna mult mai bine decat cele din dictionar si ma simt ca un nou columb,in descoperirea unor noi americi,ce cliseal si banal mi se pare.Poate ca ma simt plictisit si monoton,dar nu asa sunt,sunt multe,cuvinte pe care nu le inteleg,sunt astazi ceea ce am avut nevoie sa fiu ieri si sper ca odata totul sa se repete si sa stiu de ieri cum trebuie sa fiu maine.prezentul meu este unul activ si prezetul meu in clipele astea este unul care pare a trece din ce in ce mai greu.ma doare capul si bob ma sfatuieste sa discut cu raceala mea asa ca sa incercam:buna ziua...nici un raspuns...buna ziua...nici un raspuns...bob eu cred ca a fost o idee rea nu cred ca aude sau face nazuri...nu t da batut oricum nu ai nimic de pierdut si poate te faci si bine.bine bob mai incerc odata .incearca dar fi si tu mai hotarat fi barbat ce dracu.
-BUNA ZIUA!
-Buna ziua si tie!
-pot sa pun o intrebare?
-spune!
(bob mia zis sa fiu hotarat trebuie sa par dur poate s sperie)-de ce ma chinuiesti?
-eu te chinuiesc?nici vorba,iti dau o lectie
-o da genial mai nou si raceala vrea sami dea o lectie...ce pana mea toata lumea incearca sa ma invete cate ceva.tu cam ce ai vrea sa ma mai inveti?
-trebuie sa te invat sa fii mai responsabil!
-devine din ce in ce mai interesant...esti cumva ruda cu tata sau a devenit enervat de plictisitor enuntul asta?
-ce vrei sa spui?
-nu mai conteaza du-te dracu ce poti sami faci?o sa-ti fac si tie ce iam facut si lui,va alung din mintea mea cu medicamente...o sa doara putin dar pe mine o sa ma faca sa ma simt mai bine...auzi sa ma invete o lectie
perfect bob mersi,am aflat ca mai e cineva care vrea sa n invete ceva...genial tu si ideile tale tampite.
am realizat ca inca sunt mic,am asteptat toata viata sa ma maturizez,si acum descopar ca nam faqt nimic...o sa mai treca cva
luminite albe...copaci negrii...contrast obsedat...durerea persista...evident...paracetamol...aspirina...iarba...nu asta nu

am sa stau in intuneric pana cand o sa reusesc sa vad evidentul,o sa stau in umbra cand o sami pot vedea umbra,am decis sa invat sa ma bucur si am descoperit ca nu imi place,am decis sa invat sa sufar si am descoperit ca numi place,totul pare banal si banalul este un cuvant care are o semnificatie puternica,nimeni nu vrea sa fie penibil,toti vrem sa fim speciali si totusi nimeni nu face nimic pentru asta,sunt claustrat si ma simt inutil sa iau masuri,am inceput sa vad idei si incerc tot mai mult sa le transpun in concret,ma lovesc d prostie si incompetenta si cel mai rau doare ca nu provin din nestiinta ci din complacerea in ceva ce nu aduce decat involutie refuzul progresului,refuzul chemarii creatoare si teama ca totul ar putea fi mai bun,nu vreau perfectiunea,caut o lume perfecta,perfectiunea nu e in om ci in clipa,deci nu se poate pune problema unei contradictii caci viata noastra este o clipa,totul dispare totul apare totul se destrama totul se reconstruieste...clipa in schimb e unica...e perfecta...e irecuperabila...o sa vad idei pana cand o sa zbor departe...
demonul din mine e bolnav...respira...traieste...ma injura si vrea cva mai bun...ive kille all my demons...fuckin bastards they ve promised...

si poate ca si cea ar fi daca sau mai bine zis cum sa reusesti sa te minti singur fara nici cel mai mic efort...posibilitatea de a reusi este atat de mare incat speranta ca totul este scris si ca oricum se va intampla ne acapareaza intro masura invers proportionala capacitatea creatoare.Totul este scris si poate ca toate lucrurile au locul lor pe o pagina dintro carte ce nu ne este dat sa o citim inca,numai ca singurele lucruri care ne pot ajuta sa ne dam seama ce scrie cu adevarat pe acea pagina nu au legatura cu asteptatul ci cu facutul nu au legatura cu sperante ci cu fapte,totul are doua parti nimic nu este la mijloc si nimic nu poate sta pe muchie,viata nu ne ofera prea multe sanse si cele pe care le ratam or sa se transforme in regrete,care se vor dovedi,in final,a fi lovituri ce au menirea sa darame structura de rezistenta a celor ce se bazeaza pe >si poate ca<
...martie...aprilie...azi...maine...dar eu cand?