Liniste

inseamna sa traiesti o viata 

fara griji si certuri,

sa intelegi povata.

sa privesti in urma 

si sati numeri pasii

sa zambesti continuu,

sa nu-ti pese de altii.

zambet si durere sa-ti fie tot una,

sa privesti la stele,sa-ti zambeasca luna.

sa rasara soare intr-o zi cu nori,

sa nu numeri ceasul cand va fi sa mori.

ura si iubirea sa fie excluse,

sa privesti in fata fara sa ai scuze,

si de-o fi sa vezi rasarit in lacrimi,

sa-ti aduci aminte ca mai sunt si patimi.

limite,extreme sa le vezi in tine

doar cand vezi la altii murmur si suspine,

sa iubesti o ora sincer si curat

si sa nu iti para ca te simti furat.

Joi

puteam sa jur ca am o viata 

cand am ajuns sa vad lumina

putea sa cer o sansa dar ma acopera vina,

mai am doar o speranta,atarn de-un fir de ata.

cultiv cuvinte in loc de vise

intrerup o viata si o joc pe fise,

am trait un iad si-un rai frumos,

acum ma descompune un vant amar si racaros.

nimicul ma cheama si rade

asteapta zadarnice inchinari

ma pierd si timpul se curge

miam pierdut o viata doar cu lamentari.

Primavara

E timp de soare si zambet

E clar ca viata trece ca un zumzet

E cald si lumea trezeste vise

E ca atunci cand timpul murise.

Si cerul zambeste timid prin ferestre

Si natura incepe sa imprastie miresme

Si eul tresare de ganduri

Si stoluri imprastie coloratele canturi.

Un aer de salvare se simte in jur

Un gest si lumea prinde contur

Un gand si totul ia fiinta

Un vis si infinitul rezista.

chemare

sa simti nemurirea,sa simti universul

e tot ce poti cere,sa-ntelegi neintelesul,

dar viata in sine iti pare departe

cand tot ce observi sunt umbre si sopate.

sa simti ca traiesti,sa simti pamantescul

e tot ce poti cere,sa-ntelegi omenescul,

dar viata in sine iti pare departe

cand tot ce observi sunt gesturi nu fapte

sa simti ca stii totul,ca viata-i tumultum

e tot ce poti cere sa fii aer si fum

dar viata in sine iti pare departe 

cand tarana si apa-ti sunt si mama si frate.

stand d vorba cu mine miam dat seama ca ploua de ceva vreme si am ajuns la concluzia ca in timpurile astea jegoase ploaia isi are oarecum rolul ei...important sau nu,lispit de sens sau izolat de realitate este faptul ca ploaia nu sterge timpul.ploaia nu sterge nevoi,nu curata probleme si cu atat mai putin nu ma ajuta cu ceva...important sau nu,lispit de sens sau izolat de realitate e faptul ca asta nu ma ajuta cu nimic.de ce ar trebui sa ploua in sesiune? poate pentru a nu exista ispite...idiot raspuns...secolul 21...calculator,televizor, shit like that...deci ispite exista si atunci...de ce ploua?nu trebuie sa aiba vreun sens ce am zis,nici eu nu ma mai inteleg...istoria ma seaca prezentul ma lasa rece cat despre viitor...la ce sa mi bat capul...mai am 2 saptamani si totul se termina,prima sesiune,prima emotie:)) prima zi,prima prima prima...trebuie sarbatorita,o sa ma asigur k o sa o fac asa cum trebuie...pana atunci mai e...ma lasa rece ca ploaua,ma lasa rece ca e soare si asta doare...am uitat sa visez si asta ma omoara...

Pustiu

E loc de mult mai bine
Sunt vise, dar ziua nu mai vine
Si somn de vreme paseaza probleme
Si viata departe se duce,ea trece alene. 

Strazi de fericire sau ascuns in stele
Asteptare multa sa ajungi la ele,
Soarele si luna se joaca, nu simti nu-ti pasa
Dar jocul e viata, si viata e stearsa. 

ianuarie

Ce liniste si pace e departe...

Acolo unde-i luna...

Ce fericire pentru stele,

nimic nu le desparte.

Se uita mirate prin univers,

Se uita de ani lumina si n-au inteles,

Cum au putut sa ne piarda asa de usor...

urma.

 

Au uitat de sensuri,

Am uitat de ele,

Ne pierdem aievea prin universuri,

Si ne ratacim prosteste de ele.

 

Noaptea incearca zadarnic sa ne arate drumul,

Dar noaptea e scurta,ne-acopera scrumul,

Nici soarele nu pare nimic a-intelege...

Se zbate si lupta o harta sa-nchege.

 

In valtoarea zilei ne pierdem curajul...

In toiul noptii se pierde mesajul...

Ne cautam adesea o cale,

E aici,e aproape, de lapte si soare.

craciun fericit!

zapada iarasi in  mocirla de probleme.totul se ascunde sub fulgi de griji si totul se preschimba in ipocrizie vesela de bucurii nesfarsite.nimic nu sa schimbat de secole si totul ramane la fel,cu toate ca incercam,cu toate ca ne inecam,cu toate ca vrem,cu toate ca nu ne pasa problemele apar.am asteptat un an de zile sa vina craciunul sa vad ipocrizia pe fata fiecaruia,sa merg pe strada si sa vad cum lumea se bucura ca vine vacanta,se bucura ca se termina problemele si vor putea incepe anul nou cu optimism,ca vor putea sa se incarce pentru inca un an de cacat in care nu vor face altcva decat sa-si continue ritmul alert catre moarte.ipocrizia asta face parte din sistemul fiecaruia de aparare,fiecare dintre noi o foloseste cateodata voit sau nu,cert este ca perioada craciunului este perioada de negare principala,nimeni nu stie sa priveasca haosul in adevarat lui valoare.haosul este singurul lucru care permite lumii sa mearga "conform planului".cum am putea cunoaste normalul daca nu am stii ca exista un haos care sal perturbe?cum am putea cunoaste raiul fara sa cunoastem iadul care ne guverneaza vietile?

simplu si lipsit de sens ma ascund si astept sa vina momentul in care haosul o sa se poata dezlantui si sa faca in sfarsit ordine.

Timp

In timp ce zbor,in timp ce mor
Privesc in jur,plutesc pe-un nor
Astept sa treaca timpul,
Astept sa vad sa sper,
dar ma trezeste iar sfarsitul.

Dispar si-apar oameni in jur
Apar si mor sentimente ce ma-neaca
Si soare si luna rasar si apun
in viata mea stearpa.
Si suntem si aer si apa si ceata si scrum
si moartea ne-aduce aproape.

Tapet

Pereti cu acelasi vesel tapet de vise

Ma alunga si imi darama taramuri interzise

Am alungat din mine si intuneric si tacere

Am parcurs astfel drumul spre marea trecere.

Dincolo de timp e mitul,

Dincolo de noi e infinitul

Creierul creeaza,ne da solutii si ne lasa

Trupul cere cat mai mult si minuta devine stearsa.

Refuz si viitor si vise si sperante,

accept sa mor plin de viata,incercat si dezamagit,

am invatat ca nu trecutul are sanse, 

viata e mai mult decat o umbra,e mai mult de-un lift.

Noapte

Putin probabil sa mai vreau noapte ,
Putin cate putin observ ca se mai poate,
Sa visez printre prafuri si culori...
Ziua e aproape si eu mam saturat de nori.

Cand soarele invinge visul
Cand am crezut ca acesta-i paradisul
Inteleg ca nu vreau noapte,
Inteleg ca ziua nu inseamna numai soapte.

Am vazut de mult prea multe ori
Apus de vise ori
Apus de gust de sprerante inalte
Ce m-a invins,
M-a ajutat si m-a convins
Ca rasaritul inchide cortina
Ca noapte ma cuprinde si-acopera vina.

Si timpul e departe si noaptea se mai zbate
Sa ma acopere si sa ma ingroape
Cortina a cazut prea des si inutil
Rasaritul este viata si eu sunt inca un copil.

Mi-e dor

Sa vreau sa astept
Sa sper sa-nteleg
Sa simt cum zbor
Sa vad mai mult de-un nor
Sa inteleg sa stiu sa mor
Sa respir gust de culoare vie
Sa sap in mine sa scap de furie
Sa miros tunet de placere
Sa ating in sfarsit noroi cu miere
Sa inot in rauri de probleme
Sa stiu ca nu ma afecteaza
Sa invat sa plutesc sa tip alene
Sa cred ca pacatul nu ma venereaza

Mi-e dor...

Cui boni?

E totul asa de tulbure
E totul un zbor lin de fluture
Valul inghite lumina de iulie
Si pare ca se-ntoarece in creasta
Ca o zi de vara tarzie
Te duce departe,departe d-orice fereastra.

Cand noaptea aduce lumina...astept....
Se-aprinde in mine speranta...ce toarce incet...
Se pare ca doar nuanta a ramas in jumatati egale
Orizontul sublim e plin de tipete de jale...

Vazand si invers cursul vietii,
Intelegem cu totii ce grea e povara
Asteptam acum urmarea povetii
Cand rasaritul trezeste visarea

vital

Cuvantul innegreste decorul
copacii isi pierd iarasi umorul
si frunzele toate incep sa s-agite
e bine sau poate sa astepte
sa dispara pripite?

e alb si totul seacopera dens
se cauta frunze pierdute de sens
copacul asteapta reinvierea
se plange si-ncearca sa vrea revederea

e zgomot tot si tot ce se aude
copacul e acelasi ce vrea sa se-afunde
in pamant,sa-si schimbe insusirea
sa iasa radacini si el sa devina fericirea

primavara aduce lumina,
copacul incearca sa desavarseasca vina
intelege ca totul e neasteptat.
intelege ca totul e asa cum as visat
intelege ca timpul il pune sa astepte
intelege ca totul are repere concrete.

Zece

Au ramas in mine rauri de suspine,
amintirea este fiinta ce-mi sopteste,
caut incet calea ce pleaca de la tine,
amintirea este fiinta ce parca ma opreste.

Praful de amurg si cel de zori de zi sunt doar o prefata,
Ce-mi vand inca timpul,o vesnica speranta,
Uitarea ne plange,cere inca-o sansa,
Uitarea se sterge,picaturi de vreme au cazut pe plansa.

eternul minut ma presoara,ce-i pasa,ce stie...
ma cheama in urma,amintirea-i pustie
doar uitarea intelege sensul vietii
ajunge o vorba si dispare dimprejuru-mi motivul tristetii.

Alfabetul alinarii

Am uitat sa numar,mam oprit la doi,
Bucuria amintirii inca plange dupa noi
Cantecul trist dicteaza sarutul uitarii,
Departe-s de mal,in mijlocul marii.

Emotia imprastie rodul iubirii,
Fantasmele clipei ne-au ramas trandafirii.
Greul ce pare incet sa m-apese
Hraneste orgoliul ce ma opreste sa-mi pese.

Inchid uitarea in natura ce moare,
Jignind si singura-mi picatura din soare,
Kilograme de lacrimi cantareste azi durerea,
La mijloc de cale,astept recederea.

Mai aproape de moarte
Nu mai vreau iarasi funebrele soapte,
Oriunde ma uit astept sa-ti iert amintirea,
Poate aproape ne era fericirea.

Quinta roiala am sperat sa fie iubirea,trebuia sa invinga
Raspunsul noptii ,incercarea,nu poate sa ma convinga.
Sarutul noptii mi-aduce aminte
cum
Te-am vrut aproape,te-am vrut doar prin cuvinte.

Unde de emotii pulseaza infinitul
Vuieste tristetea,se vede sfarsitul.

Zambest din trecut,pierdut si infrant
Am inteles acum,tristetea nu-i doar un cuvant.

Nocturna de clipa

Astazi am decis sa joc un rol,
Marea sa-mi inghita lacrimile,
Pamantul sa-mi accepte gandurile,
Si-n toata mocirla asta eu sa fiu un gol.

M-am inchis in mine si am ascultat,
Mare-mi sterge gandul,nisipul imi intelege mersul
valul ma-mpinge si-ngroapa gestul.
In toata intinderea eu sunt vinovat.

N-am inteles inca sensul,astept poate in zori,
Pamantul mi-aduce aminte de-un zbor,
Si praful imi coase gestul,teluricul asteapta un nor.
In tot infinitu-mi ma trec recii fiori.

Si gustul de ploaie tarzie
imi aduce aminte de mine
Tacerea de glasuri ma-mbie
Astept doar impulsul,de unde si cine?

Singur

Intoarcerea spre tine
Mi-aduce o minune,
Intoarcerea spre tine
E doar o rugaciune.

Imi caut incet sensul
Cercetez-
lumea,universul.
Totul se petrece parca fara viata,
Astept,dar,de la tine
mai mult de o povata.

Te caut in uitare siti aud chemarea
Umbrele de ceata imi iarta iar greseala.
Tu ma vezi cum sufar...unde-i alinarea?
Doar goluri de lumina,idolii de ceara.

Noiembrie

Esti acolo departe,ne desparte doar calea,
Sunt acolo departe,ti-aud doar chemarea.

Impreuna in vesela moarte,
Ruleta se-nvarte sufletele ne sunt chemate.

Distanta dispare,ne acopera timpul,
Esti aproape si totusi iti zaresc numa chipul.

Ce paradox ne e nemurirea,
Impreuna si totusi iti simt doar privirea.

Dragostea noastra castiga infruntarea,
Eu si tu-ce lunga e calea.

aer

Orizontul se-nchide de verde amar
Si sufletul toarce,viitoru-i neclar.
Un pastel dezolant e lumea intreaga
Si sufletul toarce,nu vrea sa-nteleaga.

Sunetul vede intunericul vietii,
se-ntuneca totul,ne ineaca peretii
Un zgomot verde deschide o cale
si pare pentru multi o clara scapare.

Inecat in valuri de gheata
-incerc o iesire-
ce palida viata...

Viitorul e singur-
asteapta tovarasi
doar trecutul incepe...incepe iarasi.