decizia nu a fost a mea,a fost sugerata,a fost fortata,a fost inevitabila si mia convenit,nu mam opus.sunt multe lucruri rele pentru care nu am regrete si sunt multe lucruri bune pe care imi doresc sa nu le fi facut.tot ce e bun responsabilizeaza,forteaza si obliga la mai mult,toti cei care vor mai mult gandesc in viitor,sunt afundati in prea multe probleme si prefera sa ignore evidentul,prefera sa profereze injurii in loc sa sustina adevaratele teluri ale unei omeniri pierdute undeva intre urangutan si pentium. existenta mea este cea mai mare preocupare a eului meu si ma inspaimanta gandul ca vreau sa stiu totul despre nimic...nu stiu de unde vin si nici unde ma duc,cum pot cere certitudini cand eu numi cunosc coordonatele fundamentale...daca cineva stie aceste detalii inseamna ca acel cinvea traieste in locul meu sau si mai bine imi ghideaza viata catre un destin deja asumat inainte de a sti ca exista un destin si inainte de a ma gandi serios la posibilitatea ca viata pe care o traiesc ar putea sa fie a unui strain.daca preconizez extremele unui individ oare inseamna ca eu sunt cel care traieste pentru el,iar daca este asa asta presupune o ipoteza ce nu imi displace ba dimpotriva imi pare foarte atractiva...as putea sa traiesc o mie de vieti si totusi sa nu le cunosc,as putea sa traiesc o mie de povesti fara ca macar sa fi citit un rand...si viata mea?povestea mea unde ramane?necunoscutele acestei ecuatii nu le detin eu,este cert insa ca asta caut...asta sa insemne viata?sa gasesti pe cel ce tia stiut inceputul si sfarsitul?pornind de la premisa religioasa ca dumnezeu este atotstiutor atunci el trebuie ca stie raspunsul la aceste intrebari...si daca il stie la intrebarile mele inseamna ca el traieste in noi si prin noi,el traieste povestea fiecaruia si totusi de ce suntem asa de inraiti?sa ne fi pierdut oare legatura cu noi insine si implicit cu divinitatea?calea cea mai simpla sa ne regasim nu o cunosc,la naiba nu cunosc nici macar calea complicata si inca mai caut...sper sa gasesc pulbere de stele si sa o analizez...in ea o sami gasesc divintatea si in ea divinitatea ma va regasi pe mn,imi voi raspunde la intrebari si indata ce voi afla nemurirea o sami doresc sa mor.... ...prea devreme sau prea tarziu nimic nu e in zadar...

gust de nemurire

Rasarit de fericire impartit in zile,
Rasarit de nemurire impartit
intre rau si bine
Eclispseaza orizontul si ne da speranta
am mai castigat odata ,
am deschis fereastra.

Apus de vise inecat in inimi
de gheata,
Apus de pacate pierdute,
Lumineaza orizontul si ne ia
speranta-
Departe de noi,infundati in morminte.

Visare...

As dormi in paturi de noroi sa inteleg o stare,
As invinge munti si ploi sa-mi dovedesc ca-mi pare
As crede-n Dumnezei patati si-n filozofii oculte,
Pietrei de pe luna sa-i vorbesc si ea sa ma asculte.

As cerceta in infinit sa imi recapat sensul,
As face toate astea,dar...
La ce bun sa parasesc cuvantul si-ntelesul
Cand stiu ca am sa ajung un solitar,
Ce-si pierde universul.

Zgomot negru

Platitudine de suflet tanar neimplinit,
Zace-n agonie criptic,chinuit...
Oceanul de iesiri incepe sa-l inece
Se pierde in neant si sufletul ii trece.


Un zgomot negru il simte pe fundal
Se simte singur,o mina de mangal-
Sufletul pustiu il cheman nefiinta
Atarna si nutreste o ultima dorinta...


Plouau si-l omoara-ncet o picatura
O simte este prima ce pare sa-l inece
A asteptat o viata,priveste doar cu ura
Intelege cum sa fie,tarziu,minuta-i este rece.

Cata luciditate , atata constiinta , cata constiinta , atata pasiune si deci atata drama

am decis sa refuz defectele acestei lumi,am decis sa ucid orice piedica si sa imi croiesc un destin ce ar putea sa se ridice la nivelul asteptarilor mele.in fiecare zi pierd din determinare,cu fiecare lucru care incepe sa ma preocupe,incep sa ignor si mai mult telul,sa ma indepartez.nu cred ca lumea asta este pregatita pentru mine si probabil ca nici eu pentru ea.am insa ceva ce lumea nu are,am un atu ce o sa ma ajute sa castig,am determinare,am vointa si daca e vorba de ignoranta am destula.cea mai usoara cale catre o reusita este o lupta,lupta imi ofera satisfactie,imi ofera luciditate,ma pregateste si ii face pe cei din jur sa tanjeasca la ce am eu.sunt inca in pat,mie somn si probabil ca ultimul an ma trezit brusc,nu vreau sa ma trezesc,nu vreau sa vin acolo unde sunteti voi...nu vreau sa fiu un mort viu pregatit sa reinvie,veniti voi in lumea mea,nu toti nu am nevoie de voi toti,imi sunteti marea majoritate indiferenti,ci doar cei care simt ca au nevoie sa traiasca.nu e vorba de o religie nu e vorba de o ideologie,e pur si simplu un principiu,acela de a-i respecta pe cei din jur si de a-ti face un favor printro astfel de atitudine,nu inventez legi noi,vreau sa le aplic pe cele valabile...chinul luciditatii este inevitabil...incep sa ma bucur din ce in ce mai mult pentru orbi, surzi si muti...au privilegiul de a fi reusit sa ignore lumea,sunt fericiti in nenorocirea lor.ce prosti suntem nu ne dam seama cat de norocosi suntem...avem probleme avem griji...avem o viata pe care o consumam facandu-ne griji...inutili suntem...florile au miros...pasarile canta...sunt implinite in destinul lor...noi in schimb ne cautam "sinele"...ipocriti si ignoranti...

daca nu ar mai latra poate ca as putea dormi...pana si cainii mei sunt fericiti...sunt fericiti ca latra...

venin de fericire

chiar viata sa o inteleg de-as vrea
si gol totul o sami para
nimic nu ma intregeste-asa
cum tu...o faceai odinioara...

nici zgomot de dragoste juvenila
si nici mirosul de lacrimi cazute pe covor
nu vor putea vreodata sa ma mai retina...
am incercat si chiar de-am reusit
am imbolnavit un inger cu venin

am incercat sa ti dau lumea
am inteles gresit,
tiam intunecat numai gandirea
prea trist,prea sincer si....
si poate cam am incercat sati dau iubire
flama ultimului glont o sami explice ce am gresit...

Intregul meu

nimic si mi-e bine
aud multe lucruri ce lucruri imi spun
aud cum odata aud cum se vede
si culoarea imi spune ca vreau sa traiesc.

a fost ca-n poveste,
si inca mai simt,minuta aceea,
culoarea cemi spune ca doar eu pot s-aud
viitorul pur
ce vreau sa traiesc
e acolo departe,departe tanjesc.

asa cum jocul de iele
cemi pare indrumare,nu stie cum poate
invat sa ajung.

si nici poezia si nici amintirea
numi dau stapanirea,
dar poate traierea prin vis reuseste
m-a ajuta,
si moartea e acolo cum poate iubirea
si totul e acolo si eu nu mai sunt...