incompatibilitatea mea cu timpul este una certa,si cu toate astea sentimentele noastre sunt sincere si dintre cele mai porfunde...ne uram...el ma ia in ras d fiecare data ,imi inverseaza nevoile si incearca sa ma afunde in regrete,nam sai permit,atunci cand voi vrea sa stea in loc voi sti k trece intro clipa,iar atunci cand voi vrea sa treaca voi sti k el va sta o vesnicie,acum stiu cum functioneaza si am decis ca nu el este cel care ma controleaza,de acum inainte eu voi fi cel care va controla totul,iar atunci cand va incerca iaras sa s joace cu mine,o sal ignor,o sa ma afund intr-o lume in care el nu poate ajunge,o sa merg intr-o lume in care il ignor,nam d gand sa ma las condus,am d gand sa conduc,pana in final nu pot sti cine o sa castige...in final...ce mai conteaza...